Mărturia unui păgubit în cazul Nordis: „Degeaba încercam să recuperăm banii, primeam doar refuzuri”

„Mâna în mână” – o poveste despre încredere pierdută și iluzii spulberate

Într-o lume în care promisiunile par să fie moneda de schimb a relațiilor umane, povestea păgubiților din dosarul Nordis dezvăluie o realitate crudă: încrederea poate deveni o capcană, iar speranțele pot fi transformate în datorii. George Covaciu, unul dintre cei afectați, a relatat cum, în 2019, a încercat să achiziționeze un apartament în Mamaia, investind nu doar bani, ci și încredere oarbă în prietenii săi și în sistemul juridic.

„Am crezut că totul va fi bine”, spune Covaciu, dar optimismul său s-a transformat rapid într-o luptă fără sfârșit. Apartamentele promise nu au fost niciodată livrate, iar banii investiți s-au evaporat într-un labirint de refuzuri și complicități. „Mergeam degeaba la executori judecătorești, pentru că erau mână în mână cu toții”, a mărturisit el, dezvăluind o rețea de inacțiune și indiferență care pare să fi fost construită pentru a proteja interesele celor puternici.

Promisiuni deșarte și prietenii trădate

În centrul acestei povești se află o lecție amară despre prietenie și încredere. Covaciu a fost convins să investească de un prieten apropiat, care, la rândul său, avea încredere în dezvoltatorii proiectului. „Nu mi-am pus semne de întrebare, pentru că era prietenul meu la mijloc”, a explicat el. Dar această încredere s-a dovedit a fi o iluzie periculoasă, iar rezultatul a fost devastator: pierderi financiare uriașe și un credit bancar care continuă să apese asupra vieții sale.

Într-o lume în care relațiile personale sunt adesea considerate un refugiu sigur, această poveste ridică întrebări profunde despre natura încrederii și despre limitele loialității. Ce se întâmplă atunci când cei în care ne punem speranțele devin, fără să vrea, complici la distrugerea noastră?

Un sistem care refuză să acționeze

Poate cel mai tulburător aspect al acestei povești este lipsa de reacție a sistemului juridic. Covaciu și ceilalți păgubiți au încercat să-și recupereze banii prin toate mijloacele legale disponibile, dar s-au lovit de un zid de refuzuri și inacțiune. „Mergeam degeaba și la executori, și peste tot, pentru că ei erau mână în mână cu toții”, a spus el, subliniind o realitate care pare să fie mai degrabă o regulă decât o excepție.

Acest cerc vicios de inacțiune ridică întrebări fundamentale despre rolul instituțiilor în protejarea cetățenilor. Dacă sistemul juridic, care ar trebui să fie un bastion al dreptății, devine un instrument al complicității, ce speranță mai rămâne pentru cei care caută adevărul și reparația?

O luptă fără sfârșit

Povestea lui George Covaciu nu este doar despre pierderi financiare; este despre o luptă continuă împotriva unui sistem care pare să favorizeze puterea și influența în detrimentul dreptății. „Am cheltuit bani degeaba”, a spus el, o frază care rezumă nu doar experiența sa, ci și sentimentul de neputință resimțit de mulți alții aflați în situații similare.

Într-o lume în care promisiunile sunt adesea mai valoroase decât faptele, această poveste servește ca un avertisment dureros despre pericolele încrederii oarbe și despre necesitatea de a pune la îndoială chiar și cele mai sigure aparențe. În final, rămâne întrebarea: cine va răspunde pentru aceste nedreptăți și cum putem reconstrui un sistem care pare să fi uitat scopul său fundamental?

Sursa: www.antena3.ro/actualitate/marturia-unui-pagubit-in-dosarul-nordis-degeaba-incercam-sa-ne-recuperam-banii-erau-mana-in-mana-cu-totii-primeam-doar-refuzuri-735187.html